Un-fuck yourself!
Noi, aceştia, milenialii, avem un defect. Am avut sau încă avem părinţi care au avut obligaţia să ne facă o educaţie corectă. Ne-au băgat în cap că trebuie să ii respectăm pe cei din jurul nostru, să dăruim ce avem şi ce ştim. Şi rău ne-au făcut. Pentru că aceste instructiuni au venit, de cele mai multe ori, la pachet şi cu bun-simţul, toleranţa şi dorinţa de a ajuta. Şi asta ne-a îngropat. Dacă "pe vremea mea" era acea diferenţă dintre generaţia matusalemică bine înfiptă prin diferite posturi de conducere, acum, chiar "pe vremea mea", dar şi a generaţiilor de după, este diferenţa majoră între "şcoala-prin-educaţie şi educaţia-prin-şcoală" şi "skoala vietzii". Acum, noi ăstia bătrânii - dinozaurii - suntem depaşiţi, fără spirit de antreprenori, fraieri care muncesc legal, din categoria "cine poola mea îi mai ascultă pe ăstia...lol". Şi să presupunem că, inevitabil aş îndrăzni să spun, îţi pică pe mână un asemenea. Ce faci cu el/ea? Ce faci tu ca profesor, ca şef, ca parinte? Să zicem că eşti masochist şi doreşti să rămâi aşa, că altfel nu îmi explic de ce tot continui să speri că se poate schimba ceva...să zicem...că te implici în educarea profesională, bazată pe propria experienţă, în acelasi sistem, cu majoritatea oamenilor neschimbaţi (excepţie fac cei care chiar au fost forţaţi să se pensioneze sau cei care cântă cu îngerii în Rai sau amestecă în cazane pe la demisol). Şi, cu prima ocazie, la prima strigare, ce mai....în prima secundă, îţi iei o trădare peste muie pentru ca eşti prost.
Şi ai asteptări.
Şi speri că timpul tău petrecut în a cizela şi, pe alocuri, poate chiar educa prin învăţătură pe cineva merita investit, merita pierdut.
Şi vine şi răspunsul...că nah, fiecare cu p...a mă-sii, că a trecut vremea ta, că "mie nu-mi pasa de nimeni, cu excepţia mea", că "afirmă-te coae cand ai şansa", că "până când atâta sclavagism". Şi stai aşa şi te uiţi că nu întelegi de unde şi cum a venit asta. Şi îţi aduci aminte că nu ştii pe nimeni jmeker, că nu lipeşti afişe prin oras înainte de alegeri, că...nu.
Şi încă te miri de ce ajung toţi pubertinii să îţi scuipe seminţe în cap. Şi trebuie să îţi dai unfuck, să te strici, să te cobori la nivelul majorităţii ca să ai linişte. Dar nu prea poţi.
Dar ar fi bine să îţi faci o strategie, matusalemicule!