Meditatii la chimie...
Am fost întrebată zilele trecute dacă dau meditații la chimie. Persoana respectivă știa că am studii ample în acest domeniu... Mă rog, aș putea să fac și asta, dar nu e genul meu. Sunt prea colerică pentru acest gen de ocupație.
M-a lăsat să prezint argumente pro și contra, să spun că de fapt, banii m-ar ajuta, dar nu mă țin nervii, etc...
Și râdea... nu înțelegeam de ce o face. Dar râdea cu mare poftă!
Mi-a răspuns că nu se referea fix la chimia, ca materia de la școală, se referea la chimie în general. Ce-i și aia "chimie, în general"? Am primit un răspuns la care nu mă așteptam.
Este vorba despre chimia dintre doua persoane (indiferent de sex, spuse, cu zambetul pe buze). M-am blocat....
Da, am 12 ani de studiu în chimie, dar la materia asta, "chimia dintre 2 oameni" , sunt repetentă cu coroniță.
Da... am și diplome în acest sens. Cum așa? Simplu.
Există chimia dintre 2 persoane și da... subscriu, tot cu zambetul pe buze, nu conteaza dacă sunt de sexe diferite sau nu.
Dacă dragostea durează 3 ani, chimia dintre 2 oameni durează cam cât îi ia acidului să iasă din apă și să o transforme în apă plată. Și da, metafora nu e aleasă aleator. Cam asta e de fapt chimia dintre 2 oameni.
Imaginați-vă o sticlă de apă minerală. Sigilată. Se agită brusc. Rar și apăsat. Apoi, din ce în ce mai des. La un moment dat se deschide dopul. Prima reacție este să țâșnească apa în exces. Și asta se întâmplă datorită modificării volumului din sticlă. Apoi, se liniștește. Se gustă. Înțeapă. Gâdilă. Ne place. Bem cu poftă prima gura, primul pahar. Apoi apare o senzație de saturație. Faci o pauză. Te mai ocupi și cu alte activități. Doar n-o sa bei toata ziua numai apa.
Unii pun dopul la loc, ca să se păstreze mai mult timp acidul. Alții agită de fiecare dată sticla. Alții nu. În schimb, unii uită să pună dopul. Toți cei enumerați mai sus reprezintă diferite tipologii. Cei care pun dopul ca să aibă mai mult timp apă acidulată, iubesc senzația și nu se satură repede de ea. O păstrează cât mai mult, până când se termină apa și trebuie să achiziționeze alta. Aceștia însă sunt fericiți pentru că beneficiază mult timp de ceea ce ce le face place. Cei care agită mereu sticla trăiesc cu intensitate fiecare moment și ocazie, însă, spre deosebire de ceilalți, vor rămâne mai repede fără acid, nu neapărat fără apă. Deh, ce e mult, strică câteodată.
Cei care nu agită sticla de fiecare dată, se pot alătura celor din prima categorie, dar asta le și trădează mulțumirea de sine și faptul că doar le place să aibă o sticlă cu apa minerală și atât.
Însă... cei care uită să pună dopul... offf... sunt de compătimit. Nu se respectă nici pe ei, nici apa minerală. Au deschis-o, au gustat și apoi au uitat de ea. Pacat. Nu știu ce pierd.
Făcând o paralelă stiintifico psihologică între rândurile de mai sus, putem spune că dacă tot ai pus mama pe o sticlă de apă și o deschizi... SAVUREAZ-O.
Dar ai grija... nici nu o agita mereu, nici nu uita să îi pui dopul. Încearcă să o iei așa cum e. E apă minerală și e indicat să te comporți cu ea ca atare. Și ea îți va da la randul ei toate satisfacțiile pe care le pretinzi de la ea.
Nădăjduiesc că ați înteles parabola și sunt curiosă ce fel de consumatori de apă minerală sunteți voi...
M-a lăsat să prezint argumente pro și contra, să spun că de fapt, banii m-ar ajuta, dar nu mă țin nervii, etc...
Și râdea... nu înțelegeam de ce o face. Dar râdea cu mare poftă!
Mi-a răspuns că nu se referea fix la chimia, ca materia de la școală, se referea la chimie în general. Ce-i și aia "chimie, în general"? Am primit un răspuns la care nu mă așteptam.
Este vorba despre chimia dintre doua persoane (indiferent de sex, spuse, cu zambetul pe buze). M-am blocat....
Da, am 12 ani de studiu în chimie, dar la materia asta, "chimia dintre 2 oameni" , sunt repetentă cu coroniță.
Da... am și diplome în acest sens. Cum așa? Simplu.
Există chimia dintre 2 persoane și da... subscriu, tot cu zambetul pe buze, nu conteaza dacă sunt de sexe diferite sau nu.
Dacă dragostea durează 3 ani, chimia dintre 2 oameni durează cam cât îi ia acidului să iasă din apă și să o transforme în apă plată. Și da, metafora nu e aleasă aleator. Cam asta e de fapt chimia dintre 2 oameni.
Imaginați-vă o sticlă de apă minerală. Sigilată. Se agită brusc. Rar și apăsat. Apoi, din ce în ce mai des. La un moment dat se deschide dopul. Prima reacție este să țâșnească apa în exces. Și asta se întâmplă datorită modificării volumului din sticlă. Apoi, se liniștește. Se gustă. Înțeapă. Gâdilă. Ne place. Bem cu poftă prima gura, primul pahar. Apoi apare o senzație de saturație. Faci o pauză. Te mai ocupi și cu alte activități. Doar n-o sa bei toata ziua numai apa.
Unii pun dopul la loc, ca să se păstreze mai mult timp acidul. Alții agită de fiecare dată sticla. Alții nu. În schimb, unii uită să pună dopul. Toți cei enumerați mai sus reprezintă diferite tipologii. Cei care pun dopul ca să aibă mai mult timp apă acidulată, iubesc senzația și nu se satură repede de ea. O păstrează cât mai mult, până când se termină apa și trebuie să achiziționeze alta. Aceștia însă sunt fericiți pentru că beneficiază mult timp de ceea ce ce le face place. Cei care agită mereu sticla trăiesc cu intensitate fiecare moment și ocazie, însă, spre deosebire de ceilalți, vor rămâne mai repede fără acid, nu neapărat fără apă. Deh, ce e mult, strică câteodată.
Cei care nu agită sticla de fiecare dată, se pot alătura celor din prima categorie, dar asta le și trădează mulțumirea de sine și faptul că doar le place să aibă o sticlă cu apa minerală și atât.
Însă... cei care uită să pună dopul... offf... sunt de compătimit. Nu se respectă nici pe ei, nici apa minerală. Au deschis-o, au gustat și apoi au uitat de ea. Pacat. Nu știu ce pierd.
Făcând o paralelă stiintifico psihologică între rândurile de mai sus, putem spune că dacă tot ai pus mama pe o sticlă de apă și o deschizi... SAVUREAZ-O.
Dar ai grija... nici nu o agita mereu, nici nu uita să îi pui dopul. Încearcă să o iei așa cum e. E apă minerală și e indicat să te comporți cu ea ca atare. Și ea îți va da la randul ei toate satisfacțiile pe care le pretinzi de la ea.
Nădăjduiesc că ați înteles parabola și sunt curiosă ce fel de consumatori de apă minerală sunteți voi...