Mi s-a intamplat a doua oara in viata sa pot sa am ce doream. De fapt… pe cine doream.
Si cum magia unui nou inceput este extrem de imbatatoare, cel putin la mine, nu se poate ca totul sa fie normal, cum ar fi trebuit sa fie…
Mereu mi-am dorit ceva mai ALTFEL… Urasc banalitatea, siroposeniile, vorbele spuse doar pentru ca trebuie sa fie spuse pentru a se ajunge la punctul X… chestii d’astea care fac parte din arsenalul luptei de cucerire, posedare si devastare!
Am apreciat foarte mult originalitatea, sinceritatea si, mai ales, dorinta de a spune pe fata si direct ce vrei… Probabil ca am si ajuns la o etate care ma indreptateste sa nu mai am rabdare, sa grabesc procesele…
Si am mai apreciat diferentele dintre doi oameni. Adica sentimentul ala de complementaritate. Ce am eu nu ai tu si ce ai tu nu am eu (si nu ma refer numai la structura aparatului reproducator). Adica da, de ce sa nu am ce invata si eu la randul meu de la altul si altul sa aiba ce invata de la mine…

Si cum dorintele se indeplinesc la un momenta dat, a venit si randul meu de a trai sentimentul asta. Si mi s-a indeplinit… si am zis ca “hai sa o fac si pe asta, sa vedem ce dracu poate sa iasa”… si… SURPRIZAA!!! A iesit neiesitul…
Si uite asa, cand gasesti ceea ce iti doresti, sau macar o mare parte din ceea ce iti doresti, trebuie sa existe acel CEVA care sa iti futa fengshuiu’…
Dar nu asta e si ideea??? Daca ar fi fost foarte normal, banal si obisnuit, nu ar mai fi fost. PUNCT.
Una peste alta, let’s play…

I: Te poti ingrasa de la anticonceptionale? Prietena mea foloseste si s-a ingrasat mult de cand le ia!
R: E o abureala. Foloseste scuza aia ca sa se indoape.

I: Ce ma fac daca nu-mi incape pe penis?
R: Cine, prietena?

I: Cat de adanc trebuie sa fie penisul introdus atunci cand ejaculez, pentru ca sarcina sa aiba loc?
R: Pana in dreptul ficatului.

I: In cazul ruperii prezervativului ce putem face ?
R: Cruce.

I: De ce strange prezervativul?
R: Bine ca esti tu smecher.

I: Cum conving o fata sa fac sex cu ea?
R: Daca afli vreodata, x@yahoo.com

I: Daca am 12 ani, pot sa fac sex?
R: Da, daca reusesti sa gasesti un popa.

I: Cum se pune un prezervativ pe obiectul muncii?
R: Depinde. Daca esti strungar sau sofer de autobuz e mai dificil.

I: sunt virgina, as vrea sa-mi incep viata sexuala. Mi-e frica. Dati-mi si mie un sfat.
R: Jack Daniel’s Old Time, Old No. 7 Quality Tenessee Sour Mash Whiskey. But you can just ask for Jack.

I: Cum stii daca ai orgasm?
R: Prietenul tau se da jos de pe tine si adoarme.

I: Daca ma masturbez penisul imi va creste?
R: Da, dar dupa ce termini se micsoreaza iar.

I: Daca am penisul mai mic decat prezervativul?
R: Mwahahahaha! Indeasa ceva pe langa el, macar sa nu fluture.

I: Daca continui sa fac sex de 10 ori pe zi pot avea probleme mai tarziu ?
R: Asa sper. Asa ar fi drept!

P.S. ca sa nu ne auzim vorbe apoi, aceste randuri le-am primit pe mail si mi s-au parut haioase si imbecile si de aceea le-am postat…

Cum pot altfel categorisi asemena oameni?
Cum si unde ii pot incadra daca nu aici…
Care oameni?
Cei care refuza sa vada mai mult de un metru in fata. Cei care refuza sa vada in stanga, in dreapta si chiar in spatele lor.
Cei care cred ca cel mai important lucru in viata este sa AI BANI, sa muncesti ca un tampit pentru mii de lei, sa muncesti ziua, noaptea si peste cele 24 de ore ale unei zile, daca este posibil.
Cei care, chiar daca au bani, nu au timp sa ii cheltuiasca. Si daca fac asta, pana la urma, isi cumpara toate porcariile, toate chestiile de care pana la urma nu au nevoie. Un lucru important am invatat de la cei din jurul meu: oricat de multi bani ai avea, oricat de avut ai fi, bunul gust si simtul frumosului nu se cumpara! Este o chestie care se invata, se dobandeste sau, in cel mai fericit caz, este genetica…
Cei care nu au imaginatie… Care nu pot depasi niste limite fizice si psihice si care nu isi pot ordona ideile intr-un mod constructiv. Cei care considera ca este mult mai simplu sa iti plangi de mila singur, in pat, cu plapuma in cap, decat sa incerci sa te analizezi si sa fii realist. Facand acest exercitiu poate iti dai seama ca nu esti atat de bun, atat de frumos si nici chiar atat de destept cum te crezi si incerci sa mai cobori standardele de selectie pe care ti le auto-impui. De ce oare tanjim mereu dupa “perechea” ideala? De ce oare cele mai frumoase femei sau cei mai frumosi barbati sunt aceia din reviste, din filme? De ce ne indragostim mereu de unele persoane pe care, nici prin absurdul absurdului, nu ii putem avea, atinge, poseda?
De ce nu deschidem ochii cand e vorba sa alegem? Mereu ne implicam in anturaje care ne coboara standardele si valorile. Mereu incercam sa fim CA EL sau CA EA, pentru ca asa e trend-ul, asa trebuie, asa face lumea…
Cei care nu viseaza… Sau cei care viseaza prea mult… De ce nu putem sa acceptam ca o poveste este doar o poveste… Ca ceva ce pare ireal si imposibil poate chiar sa existe? De ce trebuie sa judecam mereu doar prin prisma propriilor trairi? De ce este imposibil ca un anume lucru sau o anume fapte sa nu se fi intamplat, sa fie imaginatie doar pentru ca este prea altfel sau doar pentru ca tie ti se pare imposibil de realizat sau nu ai trecut tu insuti prin asa ceva??? De ce sa nu credem in cei din jurul nostru? Si ce daca “te-ai ars” de atatea ori? Daca totul ar fi cum vrem, cand vrem, cat vrem, nu ar fi al dracului de plictisitor???
Cei care se cred mai buni decat sunt, care se vad mai frumosi si mai perfecti decat le poate arata orice ciob de oglinda… Cei care cred ca daca se numesc intr-un fel si fac un anume lucru sunt deasupra tuturor.
Toti suntem niste imperfecti si niste prosti, in felul nostru, dar ne este imposibil sa vedem asta, pentru ca avem ochelari de cal!!!

Continuare de aici…
Am inaintat catre blocul lui…
Nu stiu de ce, dar parca orice sentiment de flashback mi-a disparut… Aveam mari emotii… Poate pentru ca eram iar langa el, poate pentru ca nu stiam ce ma asteapta… Ce surpriza imi pregatea? De ce sa se fi chinuit cu o surpriza dupa atata timp? De ce mie? De ce cu mine? De ce acum?
Am urcat in lift… Nu zicea nimic… Nici macar nu ma privea. Am ajuns sa ma panichez destul de mult si acum chiar vroiam sa ma intorc… Am asteptat sa coboram si am vrut sa plec… A simtit asta si m-a prins de mana pe care tocmai o sarutase mai devreme, m-a strans si m-a rugat sa nu imi ascult ratiunea si sa nu cedez in fata necunoscutului… Sa joc, sa ma aventurez, sa ma arunc cu capul inainte, asa cu am facut-o si la inceput… Asa cum crede el ca ma caracterizeaza, asa cum ma vede el, asa cum ar trebui sa fiu…
Am intrat. Am recunoscut ce am vazut datile trecute printre aburii de alcool si emotii…
Am ramas nemiscata. Chiar nu ma puteam concentra si nu ma puteam mobiliza. Il amuza asta. Simtea ca ma stapaneste inca de la inceput. De fapt, era constient de puterea pe care o are asupra mea inca de cand m-a sunat. Nu am mai fost de mult atat de usor de manevrat… de fapt, cred ca nu am fost niciodata asa.
Regret acum enorm momentele noastre de la inceputul socializarii noastre. Momente in care sunt ferm convinsa ca am fost extrem de penibila si evidenta. Momente de mare finete pe care le-am tratat ca pe un mers la sapa intr-o zi de recolta pe camp…
S-a apropiat de mine si mi-a luat ghiozdanul de pe umar… Mi-a deschis fermoarul de la geaca si m-a dezbracat. A vrut sa se aplece sa ma si descalte, insa atunci m-am trezit din transa in care ma afundasem si am facut-o singura.
M-a intrebat daca vreau un ceai… Era ironic, pentru ca stia ca nu beau ceai… A fost foarte surprins cand am acceptat.
M-a rugat sa dau drumul la calculator, sa pun niste muzica… Evident ca nu am reusit sa ajung pana la birou… Am ramas in fata fotoliului in care mi-am petrecut ceva timp in cele doua dimineti cand nu am putut sa dorm langa el… Dimineti in care m-am trezit brusc si am vrut sa fumez cele cateva tigari ramase de cu seara…
S-a intors cu ceaiul… M-a avertizat ca este fierbinte, sa am grija cu el… Prea tarziu… gustasem deja si fierbinteala exagerata a ceaiului mi-a fript limba si buza atat de rau incat nu am putut sa imi stapanesc un icnet de durere… S-a apropiat de mine, mi-a luat cana din mana, mi-a atins usor cu degetul buza de jos ce era deja rosie si si-a apropiat buzele de ale mele, cautand sa imi vindece limba vatamata… A fost unul dintre cele mai vindecatoare, linistitoare si sublime saruturi dintre toate cele pe care mi le-a dat. Am uitat de toata durerea si m-am abandonat momentului…
A inceput sa imi desfaca usor nasturii de la camasa… A fost foarte incantat sa realizeze ca l-am ascultat si, in afara de camasa, doar pantalonii mai stateau in calea infatisarii mele in costumul Evei…
Si-a plimbat buricele degetelor pe corpul meu pana la nasturii de la pantaloni… a inceput sa ii desfaca usor, prelungind ireal de mult momentul mult dorit de catre mine…
M-a condus pana in dormitor… M-a intins pe pat, reprosandu-mi ca nu l-am ascultat sa dau drumul la calculator, si s-a intors sa il porneasca… Am auzit muzica pornind… M-am mai relaxat… Dar el nu se mai intorcea… L-am asteptat ceva vreme, insa devenisem nerabdatoare… Oare ce facea? Trebuia sa ma duc dupa el? Trebuia sa il astept?… M-am ridicat sa ma duc catre el, dar scartaitul patului m-a tradat… A strigat la mine sa nu ma clintesc de unde ma aflu… Mi-a reamintit ca, la un moment dat, curiozitatea a omorat pisica…
M-am supus, cu toate ca nu imi sta in fire, insa ma simteam foarte neputincioasa in acele momente… Cred ca imi era teama… De el!
L-am simtit cum vine inspre dormitor si l-am auzit cand m-a rugat sa inchid ochii! Ce prostie… ii era rusine cu el gol, sau ce? Nu am inchis ochii. M-a mai rugat inca o data… pana la urma i-am inchis, hotarata fiind sa trisez… M-a rugat sa ii promit ca nu ii voi deschide, m-a rugat sa ii promit…
Am promis… si mi-am propus sa ma abandonez cu totul in voia lui. Sa ma abandonez in dorintele si poftele lui…
A continuat sa imi descheie nasturii de la pantaloni… Mi i-a dat jos… I-a aruncat departe si a fost surprins sa vada ca deja eram la fel de goala ca la nastere…
M-a sarutat pe obraz si mi-a spus ca am fost o fetita ascultatoare, care va avea parte de ceva unic…
In mintea mea incercam sa nu ma amuz atat de mult… Este perfect normal ca fiecare sa creada despre sine ca este cel mai bun si cel mai…”perfect”, insa… cat de unic putea sa fie? Oare uitase ca mai trecusem prin asta, noi doi? Oare uitase ca mai ma posedase de doua ori pana acum?
Am simtit ceva rece si fin pe piele… Urca de la degetele de la picioare catre pubis, incet, astfel incat sa ma gadile si sa ma incite in acelasi timp… A trecut peste sani, peste buze… S-a oprit in dreptul ochilor si am simtit si a doua mana care a apucat bucata de material si a inceput sa o stranga in jurul lor…
Am tresarit si instinctul meu a fost sa imi duc mainile la ochi, sa ii dezleg… Mi-a prins insa ambele maine, mi le-a ridicat deasupra capului si le-a legat cu o bucata asemanatoare de material… Am inceput, involuntar sa ma zbat, sa protestez… Mi-a pus mana la gura:
- Din momentul acesta incepe jocul meu draga C… Regulile sunt foarte simple… Nu ai voie sa scoti nici un sunet… Sunt permise doar cele care imi demonstreaza placerea pe care ti-o voi provoca… Nu ai voie sa pui nici o intrebare, nu ai voie sa trisezi, nu ai voie sa atingi decat ceea ce iti voi spune eu sa atingi, nu ai voie sa faci nimic din ce vrei tu… Jocul este doar al meu, tu esti un amarat pion pe o tabla de sah… Nu ai cum sa mai dai inapoi acum, nu ai voie sa nu fii de acord… De fapt, ca sa nu mai lungim vorba, esti ceea ce vreau eu sa fii in seara asta…
Nu am mai stiut cum sa reactionez… Ce mai puteam face? Dorinta era atat de mare si jocul imaginat de el nu facea decat sa o amplifice… Se luptau in mine acum sentimente antagonice care imi trezeau senzatii de care ma credeam incapabila a le simti…
Ii simteam greutatea peste corpul meu, il simteam inca imbracat… era un raport inegal intre noi… eu, lipsita de puteri, de reactii, de control, el insa controland total situatia… ceva intr-adevar unic pentru mine… Incepea sa aiba dreptate… asemenea trairi si sentimente imi erau straine… eu controlam totul, chiar daca mereu dadeam impresia ca ma supun…
S-a ridicat si mi-a spus sa astept… M-a rugat sa incerc sa respect regulile, sa ma supun jocului, sa fiu fairplay… M-a rugat sa nu fiu eu, feminista justitiara, Xena…
Am aprobat inclinandu-mi un pic capul prizonier intre maine legate una de alta deasupra lui…
S-a dezbracat si mi s-a alaturat in pat… in patul lui care scartaie…
A inceput sa ma sarute… pe frunte, pe fiecare dintre ochii prizonieri, pe buze, pe gat, pe sani, pe burta, cobarand din ce in ce mai jos… S-a apropiat usor de cel mai sensibil loc de pe corp, a suflat usor facandu-ma sa tresar, a inceput sa mangaie usor cu degetele locul in care ii doream cu ardoare ceea ce m-ar fi urcat catre taramul extazului suprem… A explorat cu mangaieri subtile buzele ce se desfatau sub atingerile lui… Si-a apropiat gura si i-am simtit respiratia calda… Eram pe punctul de a exploda la cea mai mica atingere… Si-a dat seama asta, poate si prin faptul ca tremuram si gemeam puternic. Momentul atingerii buzelor lui de clitorisul meu a facut sa explodeze in mine cel mai puternic orgasm, atat fiziologic cat, mai ales, psihologic… A continuat sa sarute locul ce tocmai era invadat de placerea mea maxima si a insistenta lui a dus la cel de-al doilea val de placere incomensurabila…
A urcat catre sani, pe care i-a ocolit insa, atingandu-i in trecere, atat cat doar sa simt o atingere subtila pe sfarcuri si s-a apropiat sa ma sarute… avea gustul meu imprimat pe buzele sale… In secunda imediat urmatoare m-am transpus in momentul in care am simtit, cu ceva vreme in urma, gustul unei femei intr-o experienta ce mi-a rams intiparita foarte adanc pe creier…
M-a rugat sa ma ridic… M-a indrumat catre el, fiind randul sau sa primeasca acum, ceea ce il privasem primele doua dati…
Chiar daca aveam mainile legate, am putut sa ii cuprind cu ambele palme ceea ce imi doream adanc in mine… Era momentul sa imi demonstrez maiestria si sa impresionez la randul meu… Am simtit ca era la randul sau invadat de placere, iar momentul in care limba mea l-a atins i-a smuls un geamat lung… Era confirmarea suprema ca faceam ceea ce trebuia… Placerea cu care ma delectam cu ceea ce este considerata comoara cea mai de pret masculina era subliniata de miscarile se trairile care il posedau… Nu a contat cat de diferita sau asemanatoare era fata de cele din trecutul meu, nu a contat nimic de ordin fizic, a contat doar faptul ca prin asta, apropierea dintre noi devenea din ce in ce mai puternica…
Un gest scurt si un cuvant prin care ma anunta ca ar fi cazul sa ma opresc ar fi trebuit sa ma convinga sa ma retrag… Insa, pentru mine nu prea exista limite ale unui joc sau ale unei provocari, drept urmare, finalizarea sa, dupa placul meu, i-a demostrat ca inca pot conduce, in orice conditii… As fi dat orice sa vad satisfactia intiparita pe fata sa, sa ii vad surprinderea cu care am castigat o runda in jocul sau…
Am crezut ca a fost impacat cu faptul ca suntem doua firi puternice, doua firi mai asemanatoare decat isi imagina el…
L-am simti cand s-a ridicat din pat… Cand a plecat de langa mine… Urmand sa revina destul de repede insa…
Miscarile sale, mangaierile erau mult mai brutale acum… Ii simteam mainile mai grele, mai dure, cu apasari mai violente…
Am vrut sa intreb ce se intampla dar am simtit imediat un deget ce mi-a pecetluit buzele…
- Nu ai voie sa spui nimic… Profita de moment si simte-te bine… Nu scoate nici o vorba… Taci… eu ma duc sa fumez o tigara… Iti pregatesc si tie un ceai…
Cum??? El nu era peste mine??? El a plecat??? Si atunci cine ma mangaia, cine imi saruta obrajii, sanii???
Un tipat lung si tare am scos cand m-am simtit patrunsa cu o forta imensa, de un organ, ce puteam sa pun pariu, ca depasea niste limite rezonabile ale marimii…
Eram posedata de catre alt barbat… Un barbat care gemea tare langa mine, pe mine, in mine.
Eram posedata cu o forta imensa, simteam dureri mari si acest barbat ma sfasia de-a dreptul… M-a tras de par si m-a intors in genunchi, reusind sa ma sprijin in ultima instanta cu mainile de pat… Forta sa era mare si vroiam sa cedez, sa strig cat puteam de mult sa ma ajute, sa ma salveze…
Plangeam cu toata puterea ce mai imi ramasese, urlam insinea mea si simteam cea mai mare ura din lume pentru amandoi…
Pentru acest animal care aproape ca ma viola si pentru el ca m-a lasat prada unei asemenea nenorociri…
Si totusi, parca sentimentul de viol era prea mult… acest salbatic imi provoca niste trairi rara intalnite, in rascolea strafundurile de mult neexplorate… Imi placea…
In curand, lacrimile de durere si ura s-au schimbat in suspine si gemete de placere si am inceput sa savurez una dintre cele mai intense, violente si brutale partide de sex din viata mea…
A simtit ca mi-am schimbat atitudine si s-a apropiat de mine… M-a mangaiat usor pe obraz, m-a sarutat suav:
- Exact asta vroiam de la tine… Sa treci de la agonie la extaz, sa te stapanesti, sa profiti, sa lupti, sa savurezi… Esti cea mai buna…
Climaxul bestiei a venit la scurt timp si imediat s-a ridicat de langa mine si nu i-am mai simtit prezenta…
L-am auzit dupa cateva minute cand a plecat din casa, trantind usa dupa el…
Am asteptat in pat… Plangeam din nou… Poate din cauza celor intamplate, din cauza neputintei mele de a reactiona mai mult decat am avut voie sa o fac, din cauza sentimentelor confuze ce ma stapaneau… din cauza faptului ca am raspuns la telefon…
S-a apropiat de mine, mi-a desfacut legaturile de la maini si de la ochi, mi-a sarutat ochii inlacrimati si buzele, mi-a magaiat obrajii si parul si m-a imbratisat strangandu-ma tare la pieptul sau…
- Acum ai ce sa scrii pe blog, blondo…

P.S. Am gasit si melodia ce mi se potriveste…

A sunat telefonul… ma uitam la display si nu imi venea sa cred. De ce acum? De ce dupa atata vreme? Dupa atatea luni?
Am crezut ca a gresit… Si totusi, in cele cateva secunde in care suna, mi-au trecut un milion de ganduri prin cap. Daca raspund cum sa imi ascund emotiile, ce pot sa ii spun, cum sa reactionez??? Si daca nu raspund, nu o sa regret toata viata gestul asta facut dintr-un feminism convins…???
Imi tremura mana, insa am apasat cu degetul pe butonul verde si am raspuns:
- Buna…
- Buna C… ce faci?
… pauza… respir greu si tremur din tot corpul… mi s-au inmuiat genunchii, m-am asezat pe pat, pulsul are valori greu de masurat…
- Bine fac… tu ce faci?
Am vrut sa par dura si mult mai stapana pe mine decat sunt in fata lui…
- … dar nu stiu cu cine vorbesc…
- Hahaha… serios? Chiar nu stii? Cine ti-ai dori sa fie?
In capul meu imi tipam ca TU, TU VREAU SA FII, TU TREBUIE SA FII…
- Pai… depinde…
Devenisem penibila intr-un mare fel… mi-era sa nuse sfarseasca brusc aceasta conversatie pe care o deviasem catre penibil…
- Ai treaba acum? In seara asta? … Treci pe la mine?
Un flashback puternic m-a dat peste cap… Brusc m-am transpus in august 2009 si am rememorat rapid acele momente… Normal ca DA, normal ca nu am program, normal ca DA, normal ca vreau sa vin la tine…
- Ai facut rost de filmul Doubt si ai cel mai bun iaurt din lume?
A ras… si-a adus aminte…
- Nu… am o surpriza pentru tine… Deci, treci pe la mine?
DAAAAAA, normal ca trec… astept de 7 luni telefonul asta!!! NUUUUU, normal ca nu trec… daca te vad, iar imi aduc aminte, iar sufar, iar, iar, iar…
Dar femeile sunt proaste, mai ales cand e vorba de dragoste si, normal ca vor face cea mai neinspirata alegere…
- Da, trec… Ajung cam intr-o ora…
- Perfect! Te astept! Sa te imbraci in asa fel incat sa fi usor de dezbracat…
Ohh, Doamne! Are rost sa spun ca in momentul ala m-am bucurat enorm de ceea ce mi s-a intamplat si, in acelasi timp, blestemam telefonul… Iar ma baga in belele…
Si totusi… ma gandeam cum va reactiona cand ma va vedea… in 7 luni omul se schimba. Acum arat altfel… Mult mai blonda, mai slaba, cu un tatuaj in plus, cu o dorinta imensa de razbunare… DA, asta era in capul meu din momentul in care a inchis telefonul. SA MA RAZBUN PE EL! Sa il starnesc, sa il fac sa ma doreasca si apoi sa ii intorc spatele si sa plec… Sa il torturez pe el fizic pentru tortura psihica pe care mi-a indus-o atata vreme…
Ar fi fost al treilea drum catre el acesta… Daca in celelalte dati eram beata, acum am tremurat de o mie de ori mai mult… Si nu bausem nimic… Vroiam sa fiu constienta cand ii dadeam lovitura fatala. Sa vada si el ca mai exista femei capabile sa se razbune, femei care stiu ce vor si care POT!
Am ajuns. Tot drumul ma rugam in sinea mea sa nu gasesc loc de parcare, sa raman fara benzina, sa fac pana… Apoi toate gandurile astea imi dispareau numai cand realizam catre cine ma indrept.
Am parcat. Ramasese sa ii dau bip cand ajung ca sa coboare sa ma ia… Inca un deja-vu.
Ultima data cand se intamplase asta era tarziu. Aproape 1 noaptea. A coborat si ne despartea soseaua. Am traversat. M-am uitat in stanga si in dreapta sa ma asigur. Era pustiu. Cand am ajuns in mijlocul soselei s-au intersectat 2 masini. Batea un pic vantul si incercam sa imi tin cat puteam de bine rochita sub control. Era foarte scurta si exista pericolul de a se ridica mai mult decat permitea limita decentei. Masina din fata mea a oprit brusc si auzeam cum se deschidea geamul, la concurenta cu cea din spatele meu. Claxonau ambii soferi… M-am cam speriat. A traversat rapid si m-a prins in brate. M-a sarutat apasat pe buze si, incercand sa isi marcheze proprietatea, mi-a bagat mana sub rochita, urcand usor pe mica bucata de pulpa acoperita de ea. Soferii au realizat ca nu au cu ce sa se aleaga si au plecat usor. Pana sa avem loc sa trecem printre masini, mana lui a inaintat si a fost placut surprins cand a realizat ca nu ascundeam nici un pic de lenjerie intima sub rochita. Am observat cum i s-a intensificat ritmul respiratie si m-a tras brusc catre scara blocului. A deschis usa si am urcat direct in liftul ce a ramasese la parter de la coborarea lui.
Nu stiu nici acum pana la ce etaj am urcat pentru ca, in timp ce cu o mana cauta butonul de etaj, cu cealalta cauta cu mare aviditate calea catre placerea mea. Gura lui nu reuseam sa mai ajunga la a mea, drept urmare mi-a soptit niste cuvinte intr-o limba pe care nu intelegeam in acele momente. De fapt, nu imi pasa ce zice si ce vrea el, eu stiam ce vreau!
Flashback-ul a durat pana a coborat acum. Ma imbarbatam singura, imi spuneam ca nu trebuie sa par vulnerabila in fata lui, macar NU ATAT DE vulnerabila…
L-am vazut. Cateva momente am uitat sa respir. Sau nu am vrut sa respir. Am vrut sa ma intorc, sa deschid masina si sa plec. Sa demarez si sa nu ma uit inapoi… MI-ERA FRICA! Mi-era frica de el, de mine… mai ales de mine! Si in ce fel imi batea inima… mi se urcase toata in gat, nu mai puteam sa clipesc, sa schimb privirea, sa ma misc… eram inerta!
Nu am facut nici un gest. L-am asteptat. A venit catre mine… Ma sprijineam de masina pentru ca nu puteam sa stau pe picioarele mele.
Mi-a zis “Buna”, s-a aplecat si mi-a luat mana intr-a sa si mi-a sarutat-o! Un fior mi-a strabatut tot corpul si mintea mi-a luat-o razna. Nu m-a pupat pe obraz, nu m-a sarutat, doar mi-a atins mana cu buzele lui.
Il vedeam cum nu isi dezlipea ochii de la mine.
- Te-ai tuns… esti mai blonda… Doamne, ce imi plac blondele! Stiai asta? Si… te-ai schimbat foarte mult, C!
Eram incapabila de un raspuns. A mormait un “Da” timid.
A intins mana catre mine si mi-a curpins capul, bagand mana in par. Il mangaia. L-a apucat cu forta si a tras de el, dandu-mi capul pe spate. Am inchis ochii. L-am simtit cum s-a apropiat de mine si a inceput sa imi sarute fruntea, ochii, nasul, obrajii, ocolind cu intentie buzele. Degetele de la cealalta mana imi mangaiau insa buzele. Gura lui ajunsese pe la urechi, coborand usor pe gat. Nu mai puteam sa ma abtin si am icnit usor. In acel moment m-a tras de par cu forta si mi-a soptit: “Stiu ca iti place…”
O lacrima a inceput sa coboare usor pe obraz… Vroiam sa plang, dar imi era rusine… Nu vroiam sa plang de durere, caci da, avea dreptate, imi place sa fiu posedata violent…, vroiam sa plang de fericire ca eram in mainile lui, ca ii auzeam vocea, ca ii simteam mainile pe corpul meu…
A gasit lacrima. A sorbit-o si mi-a sarutat din nou ochiul din care se nascuse.
Mi-a dat drumul la par, m-a luat in brate si mi-a soptit la ureche:
- Nici nu stii ce te asteapta!…
Apoi am mers amandoi catre scara blocului sau…

(Va urma)

Nu prea cred ca mai putem adauga ceva in plus…!

Ca tot am fost urecheata pentru ca nu mai scriu nimic… uite ca am ceva…
Intre 2 sedinte, 5000 de solicitari si cu mancarea intr-o mana, mi-am facut un test pe facebook.
Si ia uite ce a iesit:
Cica: CE ARMA ESTI…Prastia

Indragostita
Personalitate: infricosator de independenta, ea se revolta contra oricarui lucru ce-i ameninta libertatea. Ii e foarte greu sa respecte anumite limite, fie care sunt de ordin material, intelectual, moral sau spiritual. Ea crede ca nu se poate progresa de…cat daca uitam de trecut si reformam totul si aplica deseori acest principiu si in viata personala cand i se intampla des sa o rupa definitiv cu prietenii, cu profesia, cu iubitii pentru a o lua de la capat! Dar, de fiecare data, se arunca intr-o noua viata cu aceeasi pasiune si aceeasi sinceritate.
Provocarea vietii ei: o mai mare stabilitate, motivatii mai durabile, implicarea in proiecte pentru care sa aiba rabdare. Pe scurt, rabdarea si vointa de a se implica luand in considerare si experientele trecutului. Si sa nu mai dea ascultare impulsului de a o rupe imediat cu oamenii care se intampla sa-i displaca sau o sa plictiseasca timp de un minut!
Visul secret: sa il faca pe un barbat sa se indragosteasca nebuneste de ea. Iar acesta sa constientizeze ceea ce simte. Caci de zapaciti, s-a saturat. Mai ales daca tinem cont de fapt ca majoritatea nici nu indraznesc sa se apropie de ea de teama unui refuz.

=))))) P.S. astept carcotasii sa ma intrebe daca mi-au murit laudatorii!

M-am gandit de foarte multe ori ce as face daca l-as prinde cu vre-una!
Pana la urma cine e de vina? De ce as bate-o pe aia?
Aici sunt 2 scenarii:
1. as bate-o daca as cunoaste-o si daca ea ar stii ca suntem impreuna;
2. as lasa-o in viata daca nu ar stii nimic.
De ce?
Pai e vina ei? El a mintit-o, a mancat kkt ca e singur, holtei, dornic de iubire. Si ea, a picat.
Si pana la urma pe cine as omori?
Evident ca pe el!!!
De ce?
Pentru ca e vinovat fara drept de apel. Daca el este implicat intr-o relatie si nu mai vrea, sau vrea altceva… de ce nu vorbeste? De ce nu isi spune buba sa ii explice fetei ce nu crede el ca merge?
De ce trebuie sa insele?
Si, mai ales, de ce se lasa prins?
Am auzit la un moment dat pe un amic ce a zis ca femeia nu se convinge de sfarsitul unei relatii decat daca il vede pe el inseland-o. Or fi si d’astea, insa, unele, gandesc si se poate comunica cu ele…
Ma rog… totul e relativ…
Mi-am adus aminte de dilema revizionand o melodie pe care o prefer…

Contine limbaj explicit si urat… si real !!!

Si, de fapt, femeia din melodie este in scurt metrajul asta…

Sa va ganditi de 2 ori cand ii suna cuiva de langa voi telefonul… )