Cum se face ca de fiecare data cand doream ceva bun, frumos, special, mancam amandoi aceeasi prajitura si totul era minunat.
A venit insa un moment cand a trebuit sa fac asta singura si… am facut-o.
Am avut impresia ca esti langa mine, chiar te-am chemat sa mergem impreuna in dormitor, insa mi-am dat seama ca sunt singura.
Am plecat spre dormitor si m-am oprit cateva minute la baie. A fost atat de ciudat momentul incat nici nu am simtit pentru ce m-am oprit. Am uitat de fapt de ce eram acolo, insa faptul ca mi-au amortit picioarele m-a dat de gol. Si incercam sa ma ridic, insa ele nu ma ascultau. Si strangeam din toti muschii zonei, insa… am concluzionat ca este mai bine sa mai stau un pic. Un val de caldura si placere m-a cuprins, un fior mi-a strabatut corpul… deci se poate!!! Poti avea orgasm in cele mai “necurate” pozitii, doar prin puterea mintii si incordarea muschilor corespunzatori.
Am simtit nevoia sa ma spal pe maini. Normal ca fac asta de fiecare data dupa ce inchei procesul “murdar”, insa acum nevoia era de alta natura. Ma simteam murdara. Murdara de ceea ce facusem mai devreme in bucatarie.
In dormitor m-am asezat in fata ventilatorului. Era setat la viteza maxima. Era frig, chiar foarte frig, insa nu puteam pleca din fata lui. Era atat de rece si totusi atat de bine… Masochismul meu!
M-am lungit in pat, tot in fata ventilatorului si am incercat sa ma incalzesc. Atingerile mele au trecut de la gat (ma si gandeam ce bine ar fi daca erai atunci acolo si m-ai fi muscat asa cum o faci tu foarte bine), apoi spre sani (ce bine ar fi fost daca ii muscai si pe ei, ca si asa sunt sensibili si asta ar fi amplificat durerea ce este de fapt o mare placere).
Am coborat apoi spre burta si, din ce in ce mai aproape de sursa placerii maxime.
Cat de sensibil este locul acesta, cat de bine se simte inauntru, mi se pare firesc sa va placa si voua atat de mult acolo. Si cata umezeala… Si cat de moale si fin este… Si cum se simt toate cutele si locurile pe care le atingi… Mai ales unul, pe la suprafata, in mod special… Si parca nu puteam sa-l mai las… trebuia sa il ating mai repede, mai dur, circular si cu multa dorinta. Si am facut asta, momente bune, pana cand… m-a invadat o caldura in tot corpul si am simtit ca toate puterile m-au parasit si acum energia s-a concentrat pe toata placerea ce a pus stapanire pe corpul meu.
Stii ce e ciudat? Ca o simt in valuri… ca atunci cand ejaculati voi, barbatii…
Am ramas asa, inerta, minute bune…
Am deschis televizorul… Era tarziu in noapte, deci incepusera filmele porno. Nu stiu cum de s-au aliniat asa planetele ca am avut ocazia sa vizionez 2 filem porno perfecte… in fiecare dintre ele, protagonisti erau un negru si o blonda…
Am scos negrul din film si te-am bagat pe tine. Te-am bagat pe tine in filmul meu, in mintea mea, in actiunea filmului meu porno propriu. Acum aveam propriul meu scenariu si propriile mele personaje care rulau cu o viteza uimitoare. Si iar valuri, valuri, valuri…
Stiu ca ne-am tot dat in acest timp tot felul de sms-uri, insa, iti jur, ca nu mai stiu despre ce era vorba in ele… scuza-ma.
Am inchis televizorul, insa mintea mea era activa si mi-am imaginat o noua pozitie… sa imi aduci aminte sa ti-o descriu cand ne vedem…
Noapte buna!

Tinand cont ca precedentul articol a avut un succes rasunator, am decis sa revin.
Acum, tatal in cauza, este inginer… Ingeniozitatea este la ea acasa…

Problema este destul de complexo-spinoasa…!
Aduca exista mai multe aspecte ale ei:
1. Share-uiesti aspecte din viata personala pe blog? Povestesti cat de mult si des “bagi tancul in unitate”? Povestesti cum o faci?
2. Faci asta stiind ca exista un anumit grup de persoane care te citesc cat de cat des si, la un moment dat, pot share-ui si altora articolele tale si nu stii niciodata pe mana cui ajung?
3. Cui ii spui ca ai blog si, mai ales, pe cine anunti ca ai mai scris ceva nou?
4. Scrii vreodata despre prieteni sau despre intamplari cu ei stiind ca ei pot citi la un moment dat despre asta si ca i-ar putea deranja?
5. Ai putea sa faci ca “marii bloggeri” si sa preiei articole din ziar si, daca esti destul de “cu cojones” poti spune ca tu ai scris de fapt asta si ca cei din ziar te-au plagiat… genial, nu?
6. Daca ai vreo relatie sau o aventura, povestesti despre ea?
etc…
Raspunsul este DA.
Din punctul meu de vedere cine isi face un blog si il face public trebuie sa isi asume niste consecinte. Poti fi banal si stupid si sa scrii despre ce si cat ai mancat aseara, ce ai facut la scoala sau la birou, fiind in acelasi timp extrem de banal si sec in explicatii si detalii incat sa ii fie jena chiar si bunicii (care este foarte pudica si bisericoasa) sa te citeasca. O poti omori anticipat de plictiseala.
Scrii despre ce vrea muschiul tau.
Scrii ca iubesti, scrii ca te-ai futut atat de bine aseara incat iti tremura degetele pe tastatura, scrii ca te-a enervat cineva si il injuri de nu-l mai scapa de blesteme trei generatii de acum incolo, scrii ca vezi in jurul tau oameni care te judeca dar care nu-ti ajung nici macar la degetul mic de la picior poate nici ca intelect si poate nici ca stil de viata.
Scrii despre ce vrei tu, cu conditia sa stii cat de cat sa scrii.
Si da… cel putin din punctul meu de vedere, daca am gresit cu unele articole mi-am asumat responsabilitatea si am incercat sa dreg situatia… daca am reusit? intrebati-i pe cei implicati.

De pe la inceputul saptamanii am plecat intr-o delegatie la Geneva. Vremea de kkt cu frig si ploaie, diferenta de fus orar poate ca ma avantajeaza pentru ca sunt cam cu o ora in urma ei, dar nah… pana la urma nicaieri nu e ca acasa, dar job-ul e job si banii se castiga prin munca.
Mare tevatura a fost cu hotelul si cu rezervarea camerei. Astia sunt foarte rezervati si iti cer sa garantezi si cu mama si cu tata, inclusiv cu o proba de ADN…
Geneva este un oras urat. Adica nu foarte urat, dar nici frumos. Este ingrozitor de linistit si toata lumea este atat de serioasa incat te plictisesti de moarte de la primele ore de cand ajungi.
Numai banci, reprezentante de ceasuri si alte firme de care ai citit in reviste sau ai vazut in filme.
Auzisem eu ca sunt multe locuri unde exista fete de consum, insa nu credeam ca un oras ca Geneva intr-o tara ca Elvetia se preteaza la asa ceva.
Si uite ca m-am inselat. Grav, nu asa…
Hotelul Nashville se afla plasat fix in inima zonei rosii a Genevei.
Zona rosie… Red District… ring a bell???
Exact ca la Amsterdam…
Am stat (de fapt stau pentru ca relatarea este live) la etajul 4 al hotelului. Am privire exact in “piata” lor.
Am observat ca nici macar tarfele nu mai sunt atat de atente cu ele. Standardul s-a modificat atat de mult incat, in ziua de azi, chiar poate oricine sa practice aceasta “meserie”. Nu trebuie sa fii super model sau sa arati intr-un anume fel ca sa ai succes.
Sunt tot felul de specimene, din ce in ce mai de speriat…
Si de la mine de la geam se vede fix la cartierul lor general…
Stau si asteapta clientii pe trotuar, imbracate atat de provocator incat si eu, ca femeie, ma uit dupa ele…
Daca se nimereste sa agate vre-un client, urca imediat cu el in casa de langa “campul de actiune”. Am tot sperat sa vad ceva actiune, insa au storurile trase si nu vad decat niste umbre vagi…
Una peste alta, un lucru e clar… In Geneva sunt multe fete dornice de a darui iubire.
Sper ca pana la sfarsitul delegatiei mele sa aflu totusi si care e scorul lor… chiar sunt curioasa!

De ce nu mai scriu ceva nou?
De ce nu am mai desenat? De ce nu am mai pictat? De ce nu apuc sa termin cartea inceputa anul trecut? De ce, de ce???
Pentru ca de vreo 3 luni aproape mi s-a rasturnat sistemul de valori proprii si personale.
Pentru ca am inteles ca varsta, etnia, fizicul sau intelectul nu sunt primordiale in eventualitatea unor alegeri.
Pentru ca am realizat ca oamenii, cu cat sunt mai simpli, cu atat sunt mai frumosi, mai sinceri, mai… oameni!
Stiu ca mi-am propus sa nu pun suflet, stiu ca am spus ca nu se merita sa ma mai implic, dar… nu se poate astfel.
Am descoperit ca pot tine enorm de mult la un om, chiar daca suntem extrem de diferiti. Ca nu avem in comun decat o jumatate a fiintei lui, dar ca ceea ce este el si ceea ce sunt eu fac ca totul sa fie, pe moment, de vis.
Povestea asta este cu atat mai complicata cu cat inainteaza.
Este primul barbat din viata mea care m-a facut sa imi doresc sa vreau copii, pentru ca il consider un tata perfect, asa cum nu a avut el parte.
Este primul barbat din viata mea care m-a facut sa gandesc ca a fi romanca nu este neaparat un privilegiu, este o intamplare.
Este primul barbat din viata mea care ar putea sa ma faca sa imi schimb sistemul de valori…
Si totusi, sunt atatea prapastii intre noi…
Probabil ca este in firea mea sa ma implic atat de mult si sa cred ca totul va fi bine, DE DATA ASTA, incat uit ca de fiecare data am spus la fel si de fiecare data s-a terminat aiurea.
Este primul barbat care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, cum sunt, cat sunt…
Este primul care mi-a zis ca nu imi poate oferi decat ceea ce se vede cu ochiul liber… si ca orice altceva este momentan imposibil.
Este primul barbat care, daca m-ar cere de nevasta, as accepta pe loc… Chiar daca asta inseamna destule compromisuri de ambele parti.
Dar toate astea sunt un fel fel de utopii frumoase.
Momentan traiesc momentul cu mare teama pentru ziua in care acestea se vor sfarsi…
Mi-a invadat inima si s-a instalat comod in ea. Imi umple viata, zilele si noptile si ma face sa ma simt FEMEIE.
Asta imi place la tiganul meu… Patima cu care traieste tot ceea ce il inconjoara…
El stie ca i-am dat murro gi…
Sunt tare curioasa ce va face cu ea…

Mama ei de sesiune…
Mama ei de scoala, in toate formele ei…
Mama ei de bursa care nu intra la timp…

Toti cei care ma cunosc acum si ma intreaba ce am studiat sunt realmente ostracizati cand le spun ca am studiat (si inca o fac) chimia. Cu o mare grimasa pe fata ma intreaba DE CE???
Raspunsul este simplu: uite ca sa imi explic sau sa stiu sa fac asta:

sau asta:

si multe altele…

A chicken farmer went to a local bar… sat next to a woman and ordered a glass of champagne.
The woman perks up and says, “How about that? I just ordered a glass of champagne, too!”
“What a coincidence,” the farmer says, “This is a special day for me, I’m celebrating.”
“This is a special day for me too, I’m also celebrating!” says the woman.
“What a coincidence” says the man. As they clinked glasses the farmer asked, “What are you celebrating?”
“My husband and I have been trying to have a child, and today my gynecologist told me that I’m pregnant!”
“What a coincidence,” says the man … “I’m a chicken farmer and for years all my hens were infertile, but today they’re finally laying fertilized eggs.”
“That’s great!” says the woman, “How did your chickens become fertile?”
“I used a different cock,” he replied.
The woman smiled and said, “What a coincidence!”

Cel mai rau este sa fii bolnav. Sa ai un microb care te macina si care nu te lasa in pace.
Si mai rau este ca toata viata te-ai ferit cat ai putut de mult de el si uite ca se poate intampla sa te pricopsesti cu el pe cap.
Motive?
Pai, logic, ar fi faptul ca a inceput sa nu-ti mai pese. Sa nu-ti mai pese de tine, de ce cred altii despre tine, de ce crezi tu despre tine… nu-ti mai pasa daca esti sau devi judecat.
Ai inceput sa realizezi ca se poate sa-ti fi trait viata in prea mare liniste, mult prea calculat, prea rational, prea… prea.
Te arunci cu capul inainte in orice tampenie care iti vine in minte si nu mai stai sa te gandesti la consecinte. Iti zici ca este cazul sa “traiesti clipa”, ca ti-a ajuns cat ai gandit in trecut, ca…
Ce virtutii? Ce prejudecati? Ce moralitate?
Ce-s alea?
Faci tot ce-ti trece prin cap si calci pe toti in picioare… si iti trece prin capul gandul ca poate cei din jurul tau nu merita asa ceva, dar te chinui sa ignori gandul asta…

Si uite asa te molipsesti cu un microb care te duce usor, usor spre ce e mai rau…
Microbul infidelitatii…