Murro gi…
De ce nu mai scriu ceva nou?
De ce nu am mai desenat? De ce nu am mai pictat? De ce nu apuc sa termin cartea inceputa anul trecut? De ce, de ce???
Pentru ca de vreo 3 luni aproape mi s-a rasturnat sistemul de valori proprii si personale.
Pentru ca am inteles ca varsta, etnia, fizicul sau intelectul nu sunt primordiale in eventualitatea unor alegeri.
Pentru ca am realizat ca oamenii, cu cat sunt mai simpli, cu atat sunt mai frumosi, mai sinceri, mai… oameni!
Stiu ca mi-am propus sa nu pun suflet, stiu ca am spus ca nu se merita sa ma mai implic, dar… nu se poate astfel.
Am descoperit ca pot tine enorm de mult la un om, chiar daca suntem extrem de diferiti. Ca nu avem in comun decat o jumatate a fiintei lui, dar ca ceea ce este el si ceea ce sunt eu fac ca totul sa fie, pe moment, de vis.
Povestea asta este cu atat mai complicata cu cat inainteaza.
Este primul barbat din viata mea care m-a facut sa imi doresc sa vreau copii, pentru ca il consider un tata perfect, asa cum nu a avut el parte.
Este primul barbat din viata mea care m-a facut sa gandesc ca a fi romanca nu este neaparat un privilegiu, este o intamplare.
Este primul barbat din viata mea care ar putea sa ma faca sa imi schimb sistemul de valori…
Si totusi, sunt atatea prapastii intre noi…
Probabil ca este in firea mea sa ma implic atat de mult si sa cred ca totul va fi bine, DE DATA ASTA, incat uit ca de fiecare data am spus la fel si de fiecare data s-a terminat aiurea.
Este primul barbat care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, cum sunt, cat sunt…
Este primul care mi-a zis ca nu imi poate oferi decat ceea ce se vede cu ochiul liber… si ca orice altceva este momentan imposibil.
Este primul barbat care, daca m-ar cere de nevasta, as accepta pe loc… Chiar daca asta inseamna destule compromisuri de ambele parti.
Dar toate astea sunt un fel fel de utopii frumoase.
Momentan traiesc momentul cu mare teama pentru ziua in care acestea se vor sfarsi…
Mi-a invadat inima si s-a instalat comod in ea. Imi umple viata, zilele si noptile si ma face sa ma simt FEMEIE.
Asta imi place la tiganul meu… Patima cu care traieste tot ceea ce il inconjoara…
El stie ca i-am dat murro gi…
Sunt tare curioasa ce va face cu ea…
“Ca nu avem in comun decat o jumatate a fiintei lui”. care jumatate? superioara sau… de jos?
este pe jumatate roman… la asta ma refeream…
…iti zice bine!!! successs
mai draga mea blonda, ma bucur de puterea ce o ai sa spui cu voce tare ce ai spus mai sus, doar ca asa cum tu ma corectezi pe mine la limba romana, eu imi voi permite sa te corectez acum… si anume.. moro gi e de fapt murro gi (murro e pronumele posesiv, al meu, a mea… si gi care e inima..). Nu-mi acorda prea mult credit nu sunt doctor docent in tiganeste insa aici : http://www.rromanes.ro/?tag=rrom si aici: http://www.edu.ro/index.php/articles/1161 se gasesc 2 dictionare destul de ok realizate, si cred eu ca ti-ar putea fi de folos pe viitor…
Pana data viitoare numai de bine.
@black angel: cine zice bine?
@dani: observ ca atunci cand e un comentariu pozitiv esti DAN. cand e unul negativ esti OMU NEGRU… esti ambiguu…
p.s. ms de corectura!
Eu am o prietenă ţigancă. Ţin foarte mult la ea. Cu timpul am mai cunoscut o mulţime de oameni din jurul ei: părinţii, iubitul, fratele, colegii etc. Am învăţat să ACCEPT. Mulţi nu pot şti ce senzaţie extraordinară este să vezi cum este primită apropierea ta firească de ei. Şi cât de mult poate să te doară atunci când într-un loc oarecare eşti privit şi tu altfel – pentru că eşti cu cineva din etnia asta. Aşa că, din partea mea, numai de bine! Şi vă doresc să vă iubiţi mereu ca la început. E cel mai mare lucru! Şi e cel mai frumos lucru de pe lumea asta să iubeşti.
accepta totul asa cum este si esti in armonie cu totul
@desculta: multumesc pentru vorbele bune. sa stii ca pe mine nu ma deranjeaza… eu chiar sunt mandra. sunt niste oameni exceptionali si mult mai buni decat multi dintre ROMANI!
@sofistricat: da… asta fac… ai dorit vreodata sa opresti timpul in loc si sa traiesti mult timp aceleasi momente de teama sa nu le pierzi la un moment dat?
da, la cat de putine au fost ma simt totusi norocos ca am avut parte de ele.
adevarat… si nu le uita!
m-au uitat ele pe mine
ca si anii de liceu…
O SA APARA IAR…
Buna..mi’a placut articolul..pentru ca te inteleg foarte bine:) Prietenul meu nu e tigan..insa tot face parte dintr’o alta lume, alta cultura…e kosovar musulman..si chiar si eu am avut la inceput anumite retineri, insa l’am cunoscut mai bine, iar acum nu stiu ca nu as putea rezista fara el:) Succes and keep it open mind:)
@lebadutza: multumesc mult pentru aprecieri. am invatat cu ocazia asta sa apreciez OMUL, nu etnia de care tine el.
succes si tie in relatie!